„Strumpfii” copilariei mele

Copilaria a fost marcanta pentru noi toti. Am avut parte de multe momente frumoase, de multa aventura si suspans. Am trait prima poveste de dragoste, ne-am aventurat in prima calatorie a viselor si am conturat primul personaj imaginar.

Cu siguranta copilaria mea a fost plina de boacane si tot felul de aventuri, unele mai palpitante ca altele, precum calatoria lui Smurfette, personajul feminin din Strumpfii. Totul e posibil. Imaginatia unui copil se aseamana perfect cu cea a unui strumpf. Nu degeaba Strumpfii a fost si este cel mai excelent film pentru intreaga familie.

Ti-am pregatit o intamplare strupfeasca din copilarie, buclucasa si cu tot farmecul ei ce au dus la consolidarea unor amintiri de neuitat. Dar pana atunci, vreau sa te informez cu toata stofa mea de strumpf, ca echipa celei mai trasnite animatii revine in marile cinematografe din Romania, incepand cu 31 martie 2017.

Noul „Strumpfii: Satul pierdut” revine cu o noua aventura palpitanta, in care micutele creaturi vor face tot (im)posibilul sa duca misiunea care si-au propus-o la bun sfarsit. Cel mai mare dusman al lor, Gargamel, revine cu un nou plan diabolic. Azrael, motanul diabolic si mana dreapta a lui Gargamel, isi pastreaza aerul nonsalant precum si comicul pe parcursul intregii aventuri. Papa Smurf va fi si el acolo sa-i ghideze pe strumpfi si sa le apere viata cu orice pret. Oare va reusi sa faca acest lucru?

Pana in momentul neasteptat al lansarii, te invit sa urmaresti trailerul (daca nu l-ai vazut deja).

17619715_1331632073574338_737138117_n

O intamplare strumpfeasca din viata mea

Ca tot va aminteam de copilarie. Sa va zic ce strumpfeam eu la varsta de 10 ani. Prea multa minte, garantat nu aveam. Insa imaginatia era extrem de bogata.

Imi placea sa vorbesc. Mult. Imi placea sa ma joc cu papusile, daca se putea numi joaca mazgaleala pe care o faceam pe fetele lor – probabil asa a aparut prima papusa Chucky. Imi placea sa desenez. Dar ocupatia mea preferata era sa-mi „bag nasul’ peste tot, mai ales de sarbatori.

Un adevarat strumpf stie orice secret, chiar si pe cele ale adultilor, pe care nu aveam voie sa le stiu pe atunci. Dar de fiecare data, in luna lui decembrie, aveam sa descopar o parte din secretele familiei. In timp ce toti ceilalti copii de-o seama asteptau cu nerabdare sa vina Mos Craciun si Mos Nicolae, eu stiam adevarul. Cat de greu poate fi sa ascunzi un cadou de sarbatori? Eu am incercat sa-i explic mamei cum sta treaba, dar ea nu a vrut sa inteleaga. Intr-un final mama a inteles ca nu a facut intocmai o treaba grozava.

Spiritul meu dornic de aventura, trecut prin toate seriile animate palpitante ale acelei vremi (inclusiv desenele animate cu Strumpfii), zilnic era dornic sa descopere ceva nou, sa faca o boacana, sa mai parcurga un episod imaginar cu eroii preferati. Binenteles, eu aveam rolul actorului principal.

Cea mai palpitanta experienta era nascocitul prin dulapuri. Nu erau multe, deci nu aveam prea mult de rascolit. Vrei sa spui ca Strumpfita nu a fost niciodata curioasa?

Zis si facut! Cu cel putin o zi inainte, adesea chiar si cu o saptamana, aveam sa descopar ce cadouri mi-a ales marele „Mos”.  Cand mama pleca la servici, eu eram pregatita de „atac”. Aventura printre jucarii si carti, m-a ajutat sa descopar cea mai frumoasa carte de colorat.

Nu avea multe file, asa ca am colorat-o repede, entuziasmata de descoperirea facuta si dornica sa-i arat mamei evolutia mea. Mama nu a fost intocmai incantata. M-a mustrat putin si mi-a spus ca Mosul nu mai vine la mine si alta data, dar in sinea mea, eu eram mandra ca aveam o noua carte de colorat, cu noi povesti.

A fost prima minciuna pe care mi-a zis-o mama vreodata. Mosul a venit si de Craciun. Mi-a adus o papusica eleganta, cu par lung si cu codite, accesorizata cu o cutie muzicala si cu hainute elegante de iarna. M-am jucat cu ea cateva zile (evident, cand mama era plecata si nu avea sa vada). De Craciun, am putut s-o strang in brate si sa ma joc cu ea pentru prima data in vazul tuturor. I-am marturisit mamei ca nici aceasta incercare nu a fost prea buna, dar i-am multumit pentru gest. Nu a fost foarte surprinsa atunci cand i-am marturisit – era sigura ca aveam un plan in minte.

Era cea mai frumoasa papusa din colectia mea. Oriunde mergeam eu, trebuia sa fie si ea, altfel plangeam intruna pana la reintoarcerea catre casa.

Si acum ma asteapta in fiecare zi la intoarcerea acasa din calatoriile vietii, privindu-ma cu aceeasi ochi frumosi din vitrina cu suveniruri.

Chiar si dupa acesti multi ani de la aceaste intamplari, inca mai visez sa gasesc un cadou sub brad sau in ghetute, simt nevoia sa-mi retraiesc copilaria in care il asteptam cu nerabdare pe Iepurasul de Paste.

Tu mai tii minte cum strumpfeai parintii la 10 ani?

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017.

Reclame

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s